Răul de mișcare, cunoscut în termeni medicali sub denumirea de cinetoză, reprezintă o afecțiune temporară care apare ca urmare a stimulării excessive a sistemului vestibular din urechea internă. Această condiție se manifestă prin simptome neplăcute care apar în timpul călătoriilor sau expunerii la diverse tipuri de mișcare.
Principalele simptome ale răului de mișcare includ greața, vărsăturile, amețelile și transpirația excesivă. Acestea pot fi însoțite de paloare, salivație crescută și o senzație generală de disconfort fizic.
Răul de mișcare se dezvoltă din cauza unui conflict între informațiile transmise de sistemul vestibular din urechea internă și cele percepute prin vedere. Când creierul primește semnale contradictorii despre poziția și mișcarea corpului, se declanșează răspunsul de cinetoză.
Anumite persoane sunt mai predispuse la răul de mișcare, inclusiv copiii cu vârste între 2-12 ani, femeile și persoanele cu antecedente familiale. Tipurile de transport care pot declanșa această afecțiune includ:
Primele semne ale răului de mișcare se manifestă prin disconfort general, creșterea salivației și apariția paloarei. Persoanele afectate pot resimți o senzație de neliniște și o scădere a apetitului. Aceste simptome timpurii reprezintă semnale de avertizare că se poate dezvolta o formă mai severă a afecțiunii.
Pe măsură ce starea se agravează, apar greața severă, vărsăturile repetate și sudorația abundentă. Pacienții pot experimenta amețeli intense, slăbiciune generală și o dorință puternică de a se opri din mișcare. Durata simptomelor variază de la câteva minute la mai multe ore, în funcție de intensitatea stimulului și sensibilitatea individuală.
Este recomandat să consultați un medic când simptomele persistă după oprirea mișcării, când răul de mișcare devine foarte frecvent sau când interferează semnificativ cu activitățile zilnice. De asemenea, este important să diferențiați răul de mișcare de alte afecțiuni care pot cauza simptome similare, precum migrena vestibulară sau problemele de echilibru.
În România sunt disponibile mai multe categorii de medicamente eficiente pentru tratarea și prevenirea răului de mișcare, fiecare cu mecanisme specifice de acțiune și indicații particulare.
Dimenhidrinatul reprezintă una dintre opțiunile terapeutice de primă linie, disponibil sub denumirile comerciale Dramamine și Nausicalm. Aceste medicamente acționează prin blocarea receptorilor de histamină din sistemul nervos central, reducând eficient simptomele de greață și amețeală asociate cu răul de mișcare.
Scopolamina sub formă de plasturi transdermici (Scopoderm TTS) oferă o soluție convenabilă și de lungă durată. Plastrul se aplică pe pielea din spatele urechii și asigură eliberarea treptată a substanței active timp de până la 72 de ore, fiind ideal pentru călătoriile prelungite.
Metoclopramida (Primperan) și domperidona (Motilium) sunt medicamente care acționează prin stimularea motilității gastrice și blocarea receptorilor de dopamină. Metoclopramida este disponibilă sub formă de comprimate și sirop, în timp ce domperidona se găsește în principal sub formă de comprimate.
Este important de menționat că unele dintre aceste medicamente sunt disponibile fără prescripție medicală (Dramamine, Nausicalm), în timp ce altele necesită recomandarea unui medic (Primperan, Motilium). Consultarea unui farmacist poate ajuta la alegerea opțiunii celei mai potrivite în funcție de nevoile individuale.
Pentru o eficacitate maximă, medicamentele pentru răul de mișcare trebuie administrate preventiv, cu 30-60 de minute înainte de începerea călătoriei. Această fereastră de timp permite substanței active să fie absorbită și să își exercite efectul înainte ca simptomele să apară.
Pentru adulți, dimenhidrinatul se administrează în doze de 50-100 mg la fiecare 4-6 ore, fără a depăși 400 mg pe zi. La copii, doza se calculează în funcție de vârstă și greutate, de obicei 1,25 mg/kg corp la fiecare 6 ore. Metoclopramida se administrează la adulți în doze de 10 mg de trei ori pe zi, iar la copii doza se ajustează în funcție de greutatea corporală.
Dimenhidrinatul are o durată de acțiune de 4-6 ore, în timp ce plasturii cu scopolamină acționează timp de până la 72 de ore. Plasturii transdermici trebuie aplicați pe piele curată și uscată, în spatele urechii, evitând zonele cu păr. Pentru călătoriile lungi, dozele pot fi repetate conform indicațiilor de pe prospect, respectând intervalele minime între administrări și dozele maxime zilnice permise.
Antihistaminicele sunt contraindicate la pacienții cu glaucom cu unghi închis, hipertrofie prostatică sau obstrucție vezicală. Scopolamina nu trebuie utilizată de persoanele cu glaucom, miastenia gravis sau afecțiuni cardiace grave. Medicamentele pe bază de dimenidrinat sunt contraindicate în caz de epilepsie necontrolată sau hipersensibilitate cunoscută.
Efectele adverse comune includ somnolența, uscăciunea gurii, tulburări de vedere, amețeli și constipaie. Unii pacienți pot experimenta dureri de cap, nervozitate sau confuzie. Scopolamina poate provoca halucinații la doze mari, în special la vârstnici.
La copii sub 2 ani, consultați întotdeauna medicul înainte de administrare. Gravidele și femeile care alăptează trebuie să evite majoritatea medicamentelor pentru răul de mișcare, cu excepția celor recomandate de medic. Vârstnicii sunt mai sensibili la efecte adverse și necesită doze reduse. Întrerupeți tratamentul dacă apar reacții alergice, tulburări cardiace sau efecte neuropsihiatrice severe.
Ghimbirul este unul dintre cele mai eficiente remedii naturale, consumat sub formă de ceai, capsule sau bomboane. Menta poate fi utilizată prin inhalarea uleiului esențial sau consumarea ceaiului de mentă. Acupresura la punctul P6 (pe încheietură, la 3 degete sub palmă) poate reduce semnificativ simptomele.
Fixarea privirii pe orizontul îndepărtat sau pe un punct fix din vehicul ajută la stabilizarea sistemului vestibular. Respirația controlată, profundă și ritmică, reduce anxietatea și previne greața. Evitați cititul sau utilizarea telefonului în timpul călătoriei.
Pentru copii, pregătiți jocuri care îi mențin ocupați fără a necesita concentrarea pe obiecte apropiate. Combinarea mai multor metode oferă cele mai bune rezultate în prevenirea și tratarea răului de mișcare.
