Hipertensiunea arterială, cunoscută și sub numele de tensiune arterială mare, este o afecțiune cronică în care presiunea sângelui în arterele sistemice este constant ridicată. Conform standardelor medicale românești și internaționale, tensiunea arterială normală la adulți se situează sub 120/80 mmHg. Hipertensiunea este diagnosticată când valorile depășesc constant 140/90 mmHg, măsurate în condiții de repaus și în mai multe ocazii separate.
Există două tipuri principale de hipertensiune arterială. Hipertensiunea primară (esențială) reprezintă aproximativ 90-95% din cazuri și se dezvoltă gradual de-a lungul anilor, fără o cauză medicală identificabilă. Hipertensiunea secundară, mai puțin frecventă, este cauzată de afecțiuni specifice precum bolile renale, tulburările endocrine sau anumite medicamente. Acest tip poate fi adesea tratat prin abordarea cauzei subiacente.
Hipertensiunea netratată poate duce la complicații grave care afectează multiple organe vitale:
Monitorizarea regulată a tensiunii arteriale este esențială pentru detectarea precoce și managementul eficient al hipertensiunii. Măsurătorile trebuie efectuate în condiții standardizate, preferabil dimineața și seara, folosind un tensiometru validat. În România, se recomandă controale regulate la medicul de familie și automăsurători acasă pentru pacienții diagnosticați cu hipertensiune.
Predispoziția genetică joacă un rol important în dezvoltarea hipertensiunii arteriale. Studiile arată că persoanele cu părinți sau rude apropiate care suferă de hipertensiune au un risc crescut de a dezvolta această afecțiune. În populația din România, istoricul familial de hipertensiune este prezent la aproximativ 40-50% din pacienții diagnosticați. Deși factorii genetici nu pot fi modificați, cunoașterea acestei predispoziții permite implementarea unor măsuri preventive timpurii.
Stilul de viață modern contribuie semnificativ la creșterea incidenței hipertensiunii în România. Consumul excesiv de sare, caracteristic dietei tradiționale românești, poate crește tensiunea arterială prin reținerea de apă și sodiu. Sedentarismul, tot mai frecvent în mediul urban, reduce eficiența sistemului cardiovascular. Fumatul deteriorează vasele de sânge și crește rezistența vasculară, contribuind la dezvoltarea hipertensiunii și complicațiilor acesteia.
Obezitatea și diabetul zaharat tip 2 reprezintă factori de risc majori pentru hipertensiune, cu o prevalență în creștere în România. Excesul de greutate corporală necesită un efort cardiac suplimentar pentru a pompa sângele către țesuturile în exces, crescând presiunea arterială. Diabetul zaharat accelerează procesele de ateroscleroză și afectează funcția endotelială, contribuind la dezvoltarea hipertensiunii. Asocierea acestor trei afecțiuni - obezitate, diabet și hipertensiune - formează sindromul metabolic, cu un risc cardiovascular foarte mare.
Hipertensiunea arterială se manifestă adesea prin simptome care pot fi confundate cu alte afecțiuni. Durerile de cap persistente, în special dimineața, reprezintă unul dintre cele mai frecvente semne. Amețelile și senzația de instabilitate pot apărea brusc, însoțite de palpitații cardiace. Alte simptome includ oboseala cronică, viziunea tulbure și senzația de sufocare. Mulți pacienți raportează și o stare generală de iritabilitate sau anxietate crescută. Este important să înțelegeți că aceste simptome nu trebuie ignorate, chiar dacă par minore, deoarece pot indica o tensiune arterială necontrolată care necesită atenție medicală.
Hipertensiunea este denumită adesea "ucigașul tăcut" deoarece poate evolua ani de zile fără simptome evidente. Aproximativ 30% dintre adulții din România suferă de hipertensiune, mulți fără să știe. Controlul preventiv prin măsurarea regulată a tensiunii arteriale este esențial pentru depistarea precoce. Se recomandă verificarea tensiunii arteriale cel puțin o dată pe an la persoanele sănătoase și mai frecvent la cele cu factori de risc. Monitorizarea acasă cu un tensiometru validat poate oferi informații valoroase medicului pentru un diagnostic corect și ajustarea tratamentului.
Anumite simptome necesită atenție medicală imediată și pot indica o criză hipertensivă. Acestea includ:
În prezența acestor simptome, contactați imediat serviciile de urgență sau prezentați-vă la cea mai apropiată unitate medicală.
Sistemul de sănătate din România oferă acces la toate clasele moderne de medicamente antihipertensive, multe fiind compensate prin programele naționale de sănătate. Principalele categorii includ inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei (ACE), blocantele receptorilor de angiotensină (ARB), diureticele, beta-blocantele și antagoniștii canalelor de calciu. Medicamentele sunt disponibile atât ca preparate individuale, cât și în combinații fixe pentru o mai bună aderență la tratament. Alegerea medicamentului depinde de profilul individual al pacientului, comorbiditățile existente și răspunsul la tratament. Majoritatea acestor medicamente necesită prescripție medicală și sunt disponibile în farmaciile din întreaga țară.
Inhibitorii ACE reprezintă una dintre clasele de elecție în tratamentul hipertensiunii, blocând conversia angiotensinei I în angiotensina II, o substanță vasoconstrictoare puternică. Enalaprilul este unul dintre cei mai utilizați, cu doze uzuale de 5-20 mg de două ori pe zi. Lisinoprilul oferă avantajul unei administrări unice zilnice, în doze de 10-40 mg. Perindoprilul se remarcă prin protecția cardiovasculară și renală superioară, fiind disponibil în doze de 4-8 mg pe zi. Aceste medicamente reduc nu doar tensiunea arterială, ci și riscul infarctului miocardic și accidentului vascular cerebral, fiind deosebit de benefice la pacienții diabetici.
Blocantele receptorilor de angiotensină (ARB) oferă o alternativă eficientă la inhibitorii ACE, cu o tolerabilitate superioară. Losartanul, în doze de 50-100 mg zilnic, este primul din această clasă și rămâne o opțiune de referință. Valsartanul (80-320 mg/zi) se evidențiază prin eficacitatea în protecția cardiacă post-infarct. Telmisartanul oferă cea mai lungă durată de acțiune, cu administrare unică zilnică de 40-80 mg, fiind preferat la pacienții cu compliance scăzut. Aceste medicamente sunt bine tolerate și nu provoacă tusea seacă caracteristică inhibitorilor ACE, fiind ideale pentru pacienții care nu tolerează această clasă.
Diureticele sunt medicamente de primă linie în tratamentul hipertensiunii arteriale, acționând prin eliminarea excesului de sodiu și apă din organism. Hidroclorotiazida și Indapamida sunt cele mai utilizate diuretice tiazidice și tiazido-similare în România. Acestea reduc volumul sanguin și relaxează pereții vaselor de sânge, determinând scăderea tensiunii arteriale. Efectele secundare pot include scăderea nivelului de potasiu, modificări ale glicemiei și a acidului uric. Este important să urmați cu atenție indicațiile medicului și să efectuați controale periodice ale parametrilor biologici.
Beta-blocantele sunt medicamente eficiente pentru controlul hipertensiunii, acționând prin blocarea receptorilor beta ai inimii și reducerea forței de contracție cardiacă. Metoprolol, Bisoprolol și Nebivolol sunt frecvent prescrise în România pentru pacienții cu hipertensiune asociată cu boli cardiovasculare. Aceste medicamente sunt indicate special pentru pacienții cu antecedente de infarct miocardic sau insuficiență cardiacă. Precauțiile includ evitarea la pacienții cu astm bronșic, diabet insulin-dependent sau bloc cardiac. Întreruperea bruscă a tratamentului este contraindicată.
Combinațiile fixe reunesc două sau mai multe clase de antihipertensive într-o singură pastilă, oferind multiple avantaje:
Aceste combinații sunt recomandate pentru pacienții care nu ating valorile țintă cu un singur medicament sau pentru cei cu hipertensiune severă.
Dieta DASH (Dietary Approaches to Stop Hypertension) reprezintă standardul de aur în abordarea nutrițională a hipertensiunii. Aceasta emphasează consumul de fructe, legume, cereale integrale, carne slabă și produse lactate cu conținut redus de grăsimi. Reducerea consumului de sare la maximum 6 grame pe zi poate scădea tensiunea arterială cu 2-8 mmHg. În România, consumul mediu de sare depășește de 2-3 ori recomandările OMS. Evitați alimentele procesate, conservele și produsele de patiserie. Înlocuiți sarea cu condimente naturale precum usturoiul, pătrunjelul sau oregano pentru a îmbunătăți gustul preparatelor.
Activitatea fizică regulată poate reduce tensiunea arterială cu 4-9 mmHg, fiind la fel de eficientă ca unele medicamente antihipertensive. Exercițiile aerobe moderate sunt cele mai benefice: mersul rapid, înotul, ciclismul sau dansul, practicate 30 de minute, minimum 5 zile pe săptămână. Exercițiile de rezistență cu greutăți ușoare pot fi incluse 2-3 ori pe săptămână. Pacienții hipertensivi trebuie să evite eforturile intense și bruste. Consultați medicul înainte de a începe orice program de exerciții fizice și monitorizați tensiunea arterială în timpul activității.
Stresul cronic contribuie semnificativ la dezvoltarea și agravarea hipertensiunii arteriale. Tehnicile de relaxare, meditația, yoga sau exercițiile de respirație profundă pot reduce nivelul tensiunii arteriale. Somnul de calitate, 7-8 ore pe noapte, este esențial pentru reglarea hormonilor care controlează tensiunea arterială. Sindromul de apnee în somn, frecvent la hipertensivi, necesită evaluare medicală specializată. Evitați consumul de cofeină și alcool înainte de culcare și mențineți un program regulat de somn.
Monitorizarea tensiunii arteriale la domiciliu oferă informații valoroase despre eficiența tratamentului. Măsurați tensiunea dimineața și seara, în liniște, după 5 minute de repaus. Valorile normale sunt sub 135/85 mmHg acasă. Contactați urgent medicul dacă tensiunea depășește 180/110 mmHg sau în cazul simptomelor: dureri de cap severe, tulburări de vedere, dureri toracice sau dificultăți respiratorii. Păstrați un jurnal al măsurătorilor pentru consultațiile medicale regulate.
