Astmul bronșic este o boală cronică inflamatorie a căilor respiratorii caracterizată prin episoade recurente de bronhoconstricție reversibilă. Această afecțiune implică inflamația și îngustarea bronhiilor și bronhiolelor, ceea ce duce la dificultăți în respirație. În România, astmul afectează aproximativ 6-8% din populația adultă și reprezintă una dintre cele mai frecvente boli cronice respiratorii.
Principalele simptome ale astmului includ respirația șuierătoare (wheezing), tusea persistentă care se agravează noaptea sau dimineața devreme, senzația de opresiune toracică și scurtarea respirației. Aceste simptome pot varia în intensitate și frecvență, putând să apară brusc sau să se dezvolte treptat. Tusea poate fi seacă sau poate fi însoțită de expectorații clare și vâscoase.
În contextul românesc, factorii declanșatori ai astmului sunt diverse și includ:
Astmul alergic este declanșat de alergeni specifici și este frecvent asociat cu alte afecțiuni alergice precum rinita sau eczema. Astmul non-alergic este provocat de factori non-alegenici precum infecțiile respiratorii, stresul sau exercițiile fizice intense.
Este esențial să consultați un pneumolog când simptomele interferează cu activitățile zilnice, apar crize severe de dispnee sau când medicația de urgență este necesară frecvent. În România, consultația la specialist se poate obține prin trimitere de la medicul de familie.
Această formă de astm se caracterizează prin simptome care apar mai puțin de două ori pe săptămână și episoade nocturne mai puțin de două ori pe lună. Pacienții cu astm intermitent ușor au o funcție pulmonară normală între episoade și necesită medicație de urgență doar ocazional. Criza de astm durează de obicei câteva ore și răspunde bine la bronhodilatatoare cu acțiune rapidă.
Astmul persistent ușor implică simptome de 3-6 ori pe săptămână, iar cel moderat prezintă simptome zilnice cu limitarea activității fizice. Astmul persistent sever este caracterizat prin simptome continue, multiple episoade nocturne și limitări severe ale activității zilnice. Această clasificare este esențială pentru stabilirea tratamentului adecvat în conformitate cu ghidurile naționale românești.
Astmul ocupațional este provocat de expunerea la substanțe specifice de la locul de muncă și este frecvent în industria chimică și de prelucrare a lemnului din România. Astmul indus de efort apare în timpul sau după exercițiile fizice intense, fiind comun la sportivi și persoanele active fizic. Ambele forme necesită măsuri preventive specifice și adaptarea stilului de viață.
Astmul nocturn se manifestă prin simptome care se agravează în timpul nopții, afectând calitatea somnului și provocând oboseală cronică. Această formă este influențată de ciclul circadian natural și necesită ajustarea medicației și a condițiilor de dormit.
În România, diagnosticul astmului se bazează pe spirometrie, testul de reversibilitate bronhică și măsurarea fracției de oxid nitric exhalat. Aceste investigații sunt disponibile în centrele de pneumologie din spitalele județene și universitare, contribuind la stabilirea unui diagnostic precis și monitorizarea evoluției bolii.
Salbutamolul reprezintă medicamentul de primă alegere pentru crizele acute de astm, fiind disponibil în România sub denumirile comerciale Ventolin și Airomir. Aceste medicamente acționează rapid, în decurs de 5-15 minute, prin relaxarea musculaturii netede bronșice. Terbutalina constituie o alternativă eficientă, cu un profil de siguranță similar.
Salmeterolul și Formoterolul sunt indicate pentru controlul pe termen lung al simptomelor astmatice. Aceste medicamente oferă o bronhodilatație susținută timp de 12 ore și sunt întotdeauna prescrise în asociere cu corticosteroizi inhalatori pentru a preveni deteriorarea controlului astmului.
Ipratropiul bromurează este util în special la pacienții cu astm sever, în timp ce Tiotropiul, deși aprobat inițial pentru BPOC, își găsește utilitatea și în astmul bronșic persistent. Farmaciile din România oferă diverse combinații fixe bronhodilatatoare care îmbunătățesc complianța pacienților:
Dozajul recomandat variază în funcție de vârsta pacientului și severitatea simptomelor. Efectele adverse pot include tremor, palpitații și iritabilitate, fiind mai frecvente la dozele mari. Contraindicațiile principale se referă la hipersensibilitatea la substanța activă și anumite afecțiuni cardiovasculare severe.
Budesonida, Fluticazona și Beclometazona reprezintă pilonii tratamentului antiinflamator în astmul bronșic. Acești corticosteroizi inhalatori reduc inflamația cronică a căilor respiratorii, îmbunătățind funcția pulmonară și diminuând frecvența exacerbărilor. Farmaciile românești oferă diverse concentrații și dispozitive de administrare adaptate nevoilor individuale.
Seretide (salmeterol + fluticazonă), Symbicort (formoterol + budesonidă) și Foster (formoterol + beclometazonă) reprezintă terapia de întreținere optimă pentru astmul persistent moderat și sever. Aceste combinații fixe asigură atât controlul inflamației, cât și bronhodilatația susținută.
Pentru crizele severe de astm, corticosteroizii sistemici precum prednisolonul rămân esențiali în tratamentul de urgență. Antagoniștii receptorilor leucotrienelor oferă o opțiune terapeutică suplimentară, în special pentru astmul indus de exerciții fizice sau alergii.
Efectele secundare ale corticosteroizilor inhalatori includ candidoza orală și răgușeala, prevenibile prin clătirea gurii după administrare. Monitorizarea include:
Inhalatoarele cu doză măsurată (MDI) sunt cele mai comune dispozitive, conținând medicamentul sub formă de spray presurizat. Inhalatoarele cu pulbere uscată (DPI) eliberează medicamentul prin inspirația forțată a pacientului, fiind ideale pentru cei care au dificultăți în coordonarea inspirației cu activarea dispozitivului. Nebulizatoarele transformă medicamentul lichid în vapori fini, fiind recomandate pentru copii mici sau în cazurile severe de astm.
Spacer-ele îmbunătățesc semnificativ eficacitatea tratamentului prin încetinirea particulelor de medicament și reducerea depunerii în cavitatea orală. Aceste dispozitive permit o administrare mai ușoară, reducând riscul de candidoză orală și maximizând cantitatea de medicament care ajunge în plămâni.
Curățarea săptămânală cu apă călduță și săpun, uscarea completă și verificarea regulată a funcționării sunt esențiale pentru menținerea eficacității dispozitivelor de inhalare.
Fiecare pacient cu astm din România trebuie să aibă un plan de acțiune elaborat împreună cu medicul pneumolog, care să includă medicația zilnică, tratamentul crizelor și criteriile pentru solicitarea ajutorului medical de urgență. Acest plan trebuie actualizat periodic în funcție de evoluția bolii.
Utilizarea unui debitmetre de vârf (peak flow meter) permite monitorizarea obiectivă a funcției pulmonare. Pacienții trebuie să înregistreze zilnic simptomele, frecvența utilizării bronhodilatatorului de urgență și valorile debitmetrului pentru a identifica precoce deteriorarea controlului astmului.
Vaccinarea anuală antigripală și vaccinarea antipneumococică sunt cruciale pentru pacienții cu astm din România, având în vedere prevalența crescută a infecțiilor respiratorii în sezonul rece. Exercițiile fizice regulate, precum mersul, înotul sau ciclismul, îmbunătățesc capacitatea pulmonară, dar trebuie practicate gradual și cu medicația preventivă administrată în prealabil.
